„Școala de vară – Perspective Locale asupra Securității Naționale” – o experiență departe de limita visului!
Acum că mă gândesc, „Școala de vară – Perspective Locale asupra Securității Naționale” a însemnat o pauză de la învățatul pentru licență și completarea unui simplu formular, fără foarte multe detalii, apărut pe un grup studențesc, din care îmi amintesc: escaladat, unitate militară și Cheile Turzii. Cuvinte care nu anticipau absolut deloc adrenalina și momentele frumoase condensate în două zile.
Joi dimineața, am nimerit într-un grup de oameni, din afara domeniului meu de activitate, din „partea de Științe și Tehnologie a Universității”, și mă întrebam oare cu ce se ocupă și ce va urma. La unitatea militară ni s-a făcut legitimarea, prezentarea regulamentului intern, iar după cuvântul domnului Rector și a Domnului Comandant, ni s-a arătat prin filmulețe și povești ce înseamnă forțele speciale ale armatei, cu ce se ocupă și care sunt diferențele față de alte categorii de forțe armate.
În ciuda deschiderii comndantului de a povesti și de a ne cunoaște, încă se simțea în aer formalitatea și reținerea. Ulterior, ni s-au prezentat mașinile, armele și echipamentul folosit, moment în care mi-am dat seama că viața bate filmul: un minim de echipament cântărește 35 de kilograme și acești oameni defilează, aleargă kilometri întregi, luptă și rămân mândri și devotați meseriei lor pe soare, ploaie, zi sau noapte. În filme pare totul atât de ușor, dar nu este. Când ne întrebam ce mai urmează am fost anunțați că mergem în „sala de sport”. Toți eram curioși de ce ni s-a pregătit: era oare ceva practic, un traseu de cățărat? Nici pe departe! Am avut șansa să vedem un exercițiu de tragere din antrenamentul echipei, o simulare cu diferite tehnici și echipamente folosite, cu salvarea unui rănit. A fost momentul în care căștile speciale ne-au salvat urechile, adrenalina a crescut la maxim, momentul în care nu mai erai student sau profesor, erai civil fascinat de lumea militară și exercitiu. Eram 20 de civili care au avut marea șansă să ajungă într-o bază militară și să ia parte la un exercițiu de tragere cu arme folosite în operațiunile militare.
A doua zi, a început pentru noi prea de dimineață. La ora 7 și un pic, am plecat cu autocarul, alături de militarii mai puțin „blindați de echipamentul zilei anterioare”, spre Cheile Turzii, unde ni s-a oferit echipament de cățărare și am fost instruiți cum să-l folosim. Astfel, am pornit în pas, mai puțin sincron spre stânca pe care o aveam de escaladat. Scurtul traseu ne-a trezit curiozitatea, dar emoțiile au apărut când am ajuns și am văzut unde trebuia să ne cățărăm. Acum îmi dau seama că de jos în sus se vedea wow, dar de sus în jos a fost fantastic. La urcat nu am avut emoții pentru că știam că jos sunt asigurată de cineva specializat, toți te încurajau și ofereau indicații. La coborât a fost altă poveste: frica de înalțime dădea târcoale, însă calmul, răbdarea și încrederea organizatorilor care erau aproape de noi au fost rezolvarea. Ca drept dovadă, m-am urcat de două ori, coborârea în rapel cred că a fost cea mai palpitantă pentru că simțeai că trebuia să ai și tu contribuție.
Acum, după ce s-a încheiat, îmi dau seama de trei lucruri:
- Militarii sunt și ei oameni: râd, povestesc, se distrează, chiar dacă îi vedem în teatrele de operații, filme sau parade atât de sobri.
- Activitatea din cele două zile a fost o experiență inedită, ca student la medicină, ca civil. Experiența la care nici în vise nu m-aș fi gândit că voi lua vreodată parte.
- Domnul comandant avea dreptate: „mulți sunt militari de elită, dar numai Fortele pentru Operații Speciale sunt speciale”. Aparent, sună ciudat, dar am văzut în două zile „specialul” acestori militari prin profesionalism, răbdare, încredere și implicare, respect pentru fricile celorlalți, onoarea și devotamentul de a fi echipă.
Vreau să mulțumesc pentru experiența din aceste două zile, experiența departe de limita visului, șansa de a întalni oameni minunați și onoarea de a lua parte la exercițiile coordonate de niște profesioniști.
Mulțumesc și pentru echipamentul pus la dispoziție și sper că pe viitor aceste tabere să se dezvolte și să fie pe mai multe zile, pentru că nu numai exercițiile ce implică adrenalină îți deschid ochii și inima, ci și poveștile și modul organizatorilor de a se purta te fac mândru că ești cetățean al acestei tări și să vrei să fii cea mai bună variantă a ta, în orice domeniu ai activa.
Anca Ailene, Medicină Generală, anul VI
