FOTO: Absolvenții UMF Tîrgu Mureș au depus jurământul lui Hipocrate, în Piața Teatrului

Unul dintre cele mai impresionante evenimente care au loc anual la Tîrgu Mureș este festivitatea de absolvire a Universității de Medicină și Farmacie din Tîrgu Mureș. Și anul acesta, ceremonia s-a desfășurat vineri, 9 iunie, în Piața Teatrului din oraș. Cei 842 de absolvenți ai promoției 2017, sub privirea atentă a familiilor lor, au depus jurământul lui Hipocrate, un moment solemn care marchează sfârșitul unei părți a pregătirii lor și începutul alteia. Jurământul a fost depus în limbile română, maghiară și engleză.

La festivitate a luat parte conducerea UMF Tîrgu Mureș: prof. dr. Leonard Azamfirei, rectorul UMF Tîrgu Mureș, prof. dr. Constantin Copotoiu, președintele Senatului Universității, prof. dr. Angela Borda, prorector, prof. dr. Oana Mărginean, prorector, conf. dr. Nagy Elod, prorector, prof. dr. Camil Vari, prorector, prof. dr. Rodica Bălașa, directorul Școlii Doctorale, prof. dr. Ovidiu Cotoi, decanul Facultății de Medicină, prof. dr. Daniela-Lucia Muntean, decanul Facultății de Farmacie, conf. dr. Cristina Bică, decanul Facultății de Medicină Dentară. Invitații de onoare ai festivității au fost: Peter Ferenc, președintele Consiliului Județean Mureș, și dr. Lucian Goga, prefectul județului Mureș.

Rectorul UMF Tîrgu Mureș, prof. dr. Leonard Azamfirei, a vorbit, în discursul său, despre misiunea pe care o au absolvenții UMF Tîrgu Mureș, și anume schimbarea sistemului medical din interior. De asemenea, viitorii medici au o mare responsabilitate față de pacienți, iar cunoștințele acumulate de-a lungul anilor de facultate să reprezinte fundamentul deciziei pentru pacienți. Prof. dr. Leonard Azamfirei le-a transmis absolvenților promoției 2017 să fie mândri de UMF Tîrgu Mureș, cea mai integră universitate din țară, o universitate care se mândrește cu excelența și cu succesul absolvenților, indiferent unde se duc. Vă redăm discursul integral al rectorului UMF Tîrgu Mureș.

 

„În fața acestei piețe devenită acum neîncăpătoare, resimt bucuria și onoarea de a vă adresa întâiul salut din partea comunității noastre academice. Ziua de astăzi este o zi specială. Festivitatea de absolvire a Universității de Medicină și Farmacie din Tîrgu Mureș este unul dintre cele mai impresionante evenimente care au loc în această urbe. Astăzi, 842 de studenți, sub privirea atentă a familiilor lor și a orașului, vor depune jurământul lui Hipocrate, un moment solemn care marchează sfârșitul unei părți a pregătirii lor și începutul alteia. Spun a unei părți întrucât învățarea nu se oprește niciodată.
Dragi absolvenți, astăzi este ziua în care ne veți deveni colegi, o zi de sărbătoare, o recunoaștere a muncii depuse de către voi în ultimii ani. De pe băncile amfiteatrelor, din saloanele spitalelor, din laboratoare, noi, corpul profesoral: medici, farmaciști, biologi, chimiști, v-am urmărit transformarea din proaspăt absolvenți de liceu în tineri medici, farmaciști, asistenți medicali, nutriționiști, kinetoterapeuți, tehnicieni sau profesori. Entuziasmul de pe fețele voastre cu care ați intrat pe porțile facultății nu a dispărut, dar avându-vă acum în fața mea pot observa semnele unei maturități dobândite prin muncă, a unei sete de cunoaștere și o dorință de a descoperi mai mult.
Mesajul meu de astăzi, pentru voi, se referă exact la aceasta. Anul trecut, i-am îndemnat pe colegii voștri să înceapă să schimbe și să restaureze sistemul medical din interior, avertizându-i că cel mai mare inamic sunt ei înșiși. Astăzi, mesajul meu este în același ton. Medicina se află într-o continuă schimbare, cercetarea în domeniul medical avansând cu pași mari și oferind în fiecare zi noi informații, noi tehnici, noi descoperiri. Până în acest moment, responsabilitatea educării voastre am purtat-o noi, profesorii voștri. Această responsabilitate, însă, nu se oprește astăzi, aici. În momentul rostirii jurământului, vă angajați să puneți binele pacientului pe primul plan, primum non nocere. Singurul mod în care vă veți îndeplini această obligație este prin înțelegerea și acceptarea necesității educației continue. Învățarea nu se oprește în momentul părăsirii facultății. Ea trebuie să continue zi de zi, oră de oră. Nu veți mai avea examene ca cele de până acum, dar pacienții voștri așteaptă, zi de zi, ca voi să vă folosiți de cunoștințele acumulate de-a lungul facultății, și în special după, și să luați decizia cea mai corectă pentru ei – acestea vor fi adevăratele examene. Singurul mod prin care le veți putea promova vine dintr-o dorință de a cunoaște mai mult, de a nu stagna, indiferent de nivelul la care vă aflați. Nu vă opriți niciodată din învățat! V-o datorați vouă, le-o datorați și viitorilor voștri pacienți.
Dragi studenți, Universitatea de Medicină și Farmacie din Tîrgu Mureș se mândrește cu voi, proaspeții ei absolvenți. Cei mai mulți dintre voi au putut observa îndeaproape schimbările produse în ultimii ani: dezvoltarea infrastructurii, înființarea unui centru de simulare pentru îmbunătățirea deprinderilor clinice sau reforma curriculară începută, investiții masive în cercetare; efectele acestor măsuri se văd poate mai puțin asupra voastră, dar se vor vedea mai ales asupra generațiilor următoare. La fel cum universitatea este mândră de voi, și voi trebuie să fiți mândri de universitatea voastră.
Sunteți absolvenții celei mai integre universități din țară, o universitare care se mândrește cu excelența și cu succesul absolvenților ei, indiferent unde se duc. Iar diploma universității servește a vă aduce aminte de acest lucru. Totuși, oriunde veți decide să mergeți aș vrea să țineți minte un singur lucru: România are mai multă nevoie de voi decât alte țări.
Încrederea în sistemul medical din România a ajuns jos și este nevoie de voi, proaspăt absolvenți, tineri cu viziune să restaurați încrederea celor din jur și să construiți. Vă provoc să construiți, nu să abandonați, să clădiți un sistem modern, performant, cu accentul pus pe pacient, pe o îngrijire marcată de compasiune și profesionalism. Nu este un proces ușor, nu este un proces scurt, dar este o misiune pe care voi, tinerii, lideri ai acestei generații, trebuie să v-o asumați. Va trebui să vă luptați nu doar cu voi înșivă, dar și cu rezistența la schimbare pe care o are orice sistem, mai ales unul bolnav. Aveți datoria de a învinge! Voi sunteți fața progresului,viitorul acestei țări și a acestui sistem. Da, România are nevoie de voi! Aș vrea să vă spun că noi care vom fi de azi colegii voștri, cu ceva mai multă experiență, vă vom susține și vom fi alături de voi în acest demers, dar știu că, din păcate, nu va fi de fiecare dată așa!
Ceea ce rămâne cu adevărat important este că fiecare dintre noi are puterea de a schimba lumea din jurul său, de la un zâmbet adus pe fața pacientului și până la refuzul unui compromis inacceptabil. Aveți puterea să decideți pentru viitorul vostru, pentru viitorul pacienților voștri și pentru binele comunității medicale.
În spatele absolvirii voastre stă multă muncă, nu doar din partea voastră, dar și a părinților. Părinții voștri, care au făcut multe sacrificii ca voi să puteți ajunge aici, merită felicitări. Dragi părinți, vă mulțumesc în numele Universității! Cu dumneavoastră împărtășim bucuria de a-i vedea pe acești frumoși absolvenți la sfârșitul acestei perioade din viața lor încununată cu un frumos rezultat. Iar acest rezultat este meritul lor, dar și meritul dumneavoastră.
Într-un final, dragi studenți, nu uitați de entuziasmul cu care ați sosit pe porțile universității, mențineți-l și acum când plecați. Nu uitați de reponsabilitatea voastră către pacienți, nu uitați de universitatea care v-a dat aripi și nu uitați de misiunea voastră, schimbarea sistemului. Este timpul vostru, dragi absolvenți, să mergeți înainte, să inovați, creați și să formați și pe alții care să vă calce pe urme. Vă doresc împliniri și vă mulțumesc tuturor pentru că dați sens misiunii noastre de dascăli și medici!

„Visul nostru a devenit realitate”
Șefa de promoție a Facultății de Medicină, limba română, Maria-Oana Mărginean, a transmis cu alegerea de a studia medicina nu a fost una întâmplătoare, ea avându-și rădăcinile în iubirea față de oameni.

 

„Mă simt onorată să mă aflu în această frumoasă seară de vară în fața unui public atât de numeros și să reprezint vocea colegilor mei.
Paracelsus spunea că „Pentru a fi desăvârşite, arta şi meşteşugul medicinei trebuie să izvorască din dragoste.”Cred că toți rezonăm cu acest citat, că alegerea de a studia medicina nu a fost una întâmplătoare și își are rădăcinile în iubirea noastră față de oameni. Astăzi, visul nostru a devenit realitate, întrucât devenim medici, dobândind o profesie care va reprezenta o parte foarte importantă din viața noastră.
Am pășit timizi în urmă cu șase ani pe porțile facultății, în calitate de proaspeți absolvenți de liceu, dornici de a dezlega tainele medicinei. Primul an a fost însă complet diferit de așteptările noastre, asemenea unui puzzle cu mii de bucăți, care necesita o muncă titanică pentru a fi dezlegat. Au urmat sesiuni de nopți nedormite și numeroase vorbe de încurajare și de susținere morală din partea părinților care încercau din răsputeri să ne convingă că niciun examen nu e imposibil de promovat. Am asimilat împreună cantități uriașe de informație, am suferit împreună din cauza rezultatelor unor examene, însă am învățat că eșecurile nu fac altceva decât să ne înalțe. Odată trecuți de hopul primilor trei ani, am început să descoperim o latură mai atractivă a medicinei, să ne testăm gradul de compatibilitate cu diferite specialități și să ne gândim la drumul profesional pe care urma să îl parcurgem după absolvire. Finalul facultății părea încă un vis îndepărtat, însă anii au trecut pe nerăsuflate, opțiunile noastre în ceea ce privește un viitor rezidențiat schimbându-se uneori radical.
Vreau să îmi exprim aprecierea față de toate cadrele didactice și toți mentorii care mi-au călăuzit pașii în acești ani. Vreau să adresez câteva cuvinte de mulțumire colegilor mei, întrucât de la fiecare am avut ceva de învățat. Împreună am dobândit mai multă încredere în sine, am legat prietenii durabile și am devenit o echipă. Și nu în ultimul rând vreau să mulțumesc tuturor părinților, care ne-au sprijinit în permanență, indiferent de circumstanțe. În cazul meu, nu există cuvinte prin care să îmi pot exprima recunoșțința față de familia mea, fără de care azi cu siguranță nu m-aș fi aflat aici. În final, vreau să transmit sincere felicitări promoției 2017 și să le urez mult succes la acest nou început de drum!”, a transmis Maria-Oana Mărginean.

Șefa de promoție a Facultății de Medicină, limba maghiară, a fost Benedek Ildiko-Annabella. Vă redăm discursul acesteia.

Dear Professors, dear parents, and fellow students, I would like to welcome you all!

Stimați profesori, dragi părinți, dragi colegi, aș vrea să vă urez bun venit, mă bucur că suntem aici împreună cu această ocazie festivă!

Tisztelt tanárok, kedves szülők, rokonok, barátok, akik értünk vagytok itt most, és legfőképpen kedves diáktársaim (mert ez a nap, bármennyire hihetetlen még, de rólunk szól)!
Nekem jutott a megtiszteltetés – amit ezúton is hálásan köszönök –, hogy megpróbáljak itt mindannyiunk nevében beszélni. Elismerem, ez számomra különösen nagy kihívás. Ennek ellenére igyekszem eleget tenni a feladatnak.

Beszédemre készülve, jónéhány nosztalgikus pillanatot éltem meg. Elsősorban természetesen az első éves anatómiás szenvedésünk jutott eszembe, ugyanis sokunk számára az volt a legintenzívebb: szó szerint bedobtak minket a mélyvízbe; vagy inkább beugrottunk? Amikor – kis túlzással élve – még abban sem voltunk biztosak, a jobb vagy a bal oldalunkon van a lépünk. Aztán az sem volt könnyű feladat, hogy a nomina anatomicát megszokjuk. De valahogy túléltük az első két, legnehezebb évet, minden egyes megpróbáltatásával együtt. Bár voltak pillanatok, amikor azt hittem, már ott abbamarad az orvosi egyetem.
Utána szép lassan következett a “második felvonás”, a klinikum, amikor alkalmunk nyílt méginkább betekintést nyerni a szakma rejtelmeibe, szépségeibe. Belgyógyászat. Sebészet. Endokrinológia. Neurológia. Pszichiátria. Infektológia. És még sorolhatnám – mindegyiket legyőztük! Mindeközben szenvedtünk, kínlódtunk, kétségek közt hánykódtunk, esetleg megkérdőjeleztük a döntésünket. De mindezen nehézségeken túlléptünk. És most itt vagyunk. Mindannyian.

Persze volt rengeteg felemelő, emlékezetes, csodás, remélhetőleg örökre megmaradó pillanat is az évek során, mindannyiunknak másféle, egyetemmel és egymással kapcsolatosan. Azt hiszem, évek múlva visszatekintve, ezeket az utolsó, sokkal intenzívebb, élményekben méginkább telített heteket is ide soroljuk majd. Kívánom, hogy az emlékeken kívül a kialakult kapcsolatok, barátságok is megmaradjanak, hosszútávon is. És kívánom, hogy a vicces, szép, kedves emlékek a következő időszakban kitartás, erő és elhatározás forrásává váljanak számunkra.

Hihetetlen, hogy végére értünk ennek a különleges, néha ijesztő, de néhol gyönyörű hat évnek! Belegondoltatok, mennyit dolgoztunk mi ezért? 5744 egyetemi órát éltünk túl, ami 239 teljes nap, ami egy év kicsivel több mint 65%-a (reggeltől estig, illetve estétől reggelig számolva) (a szessziókról nem is beszélve!), és most itt állunk mi, pontosan 399 orvostanhallgató, többi kollégáinkkal együtt pedig összesen 842 ballagó diák!
Itt vagyunk, és szinte 400-an fél óra múlva együtt mondhatjuk el a hippokráteszi esküt! Ami hatalmas jelentőségű és súlyú szimbolikus lépés lesz számunkra, ugyanis általa az orvosi hivatás gyakorlásának szenteljük életünket. Az eskü szövegét idézve, „ünnepélyesen, szabadon és becsületünkre“ fogadjuk, hogy életünket az emberiség szolgálatára szánjuk, tanárainkat tiszteljük, kollégáinkra testvérként tekintünk.

A most átélt nagyon különleges pillanatok halmazáért hálával tartozunk tanárainknak, de elsősorban szeretteinknek, főleg szüleinknek, akik rengeteg áldozatot hoztak meg értünk. Úgy gondolom, mindannyiunk nevében megköszönhetem nekik ezeket! A mi sikerünk az ők sikere is, úgyhogy remélem, mindenki szeretteivel együtt osztozhat a mai nap örömeiben!

Mivel nem szeretnék visszaélni a türelmetekkel, még csak annyit mondanék, mindannyiunknak azt kívánom, olyan döntéseket hozzunk, úgy válasszunk a következő hónapokban, évben, hogy utunk elvezessen odáig, hogy a szakmánk lehessen a hobbink, azaz nap mint nap motivációval tele, lelkesen végezzük a hivatásunkat. Közhelyként hangzik vagy sem, hiszem, hogy a többi majd jön magától.

Köszönöm szépen a megtisztelő figyelmet! És gratulálok mindannyiunknak!

Vă mulțumesc pentru răbdare! Și felicitări tuturor!
Thank you for your patience! And congratulations for you all!”

Șeful de promoție al Facultății de Medicină, limba engleză, a fost Bajwa Nosherwan Mahmood. Vă redăm discursul acestuia.

“Faculty, Family, Friends and fellow graduates,
I am very honored and humbled to have the chance to speak to you on this very special day. Thank you for granting me this opportunity!
Today we are obtaining a new profession, the noblest profession of them all. Medical doctor. From now on, it will be a central part of who we are. Because for me being a doctor is not only a profession, it is a way of living. A way of being.
And as we continue to grow and learn as doctors, I am sure each one of us will confront situations that will force us to think of the world in terms that aren’t simply black or white or even right or wrong. Therefore, we must strive to find beauty in this, at times unsettling, “gray” area. Because many times, the answer will be far away from simple, but then again simple is also not what we signed up for.

Also in medical school, we’ve been trained to think strictly like doctors. I sincerely hope we also don’t forget to think like humans. Because in the end, the practice of medicine is a deeply personal and human experience. It is indeed a demanding profession but at the same time also the most rewarding one. Where the end result is renewed life for our patients, free from pain, suffering and fear that any illness may burden us with.

The Father of Medicine Hippocrates quoted: “Wherever the art of Medicine is loved, there is also love of Humanity”. I am sure that all of us here today can connect to this quote. I truly believe that our choice of medicine was not an accident. Because I think medicine is nothing without love for humanity.
At last I would also like to show my appreciation and gratitude towards certain people. First, I want to thank the Rector, the Dean, all of our teachers and mentors at our beloved university for doing their best to provide us with the best possible education. Also, I would like to thank our families for all the love and care they provided us with, for standing along us through this amazing journey.
Finally, I would also like to thank all of you who are gathered here today. It is a tremendous joy to share with you this very special moment. We all should be very proud of ourselves. We deserve it!
I salute you my dear fellow doctors from here on a bright future. Let’s go out there and make a difference!

No, a fost tăt fain frumos, vă mulțumim pentru tot!”

„Să respectăm, să înțelegem și să le arătăm bunătate și blândețe pacienților”

Șefa de promoție la Asistență Medicală Generală, reprezentantă a programelor de studii de 3-4 ani (Asistență Medicală Generală, Moașe, Balneofiziokinetoterapie și Recuperare, Nutriție și dietetică, Tehnică Dentară, Educație fizică și sportivă) a fost Alexandra Ionela Bogdan, care a transmis că în mâinile profesioniștilor din sănătate se află cel mai important dar, viața, motiv pentru care ei trebuie să fie onești cu pacientul.

„Mă bucur să vă văd alături de noi pentru a sărbători acest eveniment deosebit pentru noi, studenții. Este clipa pe care am așteptat-o 3 sau 4 ani de zile. În acești ani de studiu, am muncit cot la cot alături de profesorii și asistenții universitari care ne-au format, ne-au deschis noi drumuri și care ne sunt modele. Împreună vreau să le mulțumim pentru împărtășirea cunoștințelor și pentru răbdarea acordată.
În numele colegilor mei, vreau să le mulțumesc părinților noștri, care ne-au susținut în anii de facultate și care au făcut sacrificii deosebite pentru ca noi să ne aflăm azi aici. Ei sunt cei care merită aplauze căci ne-au fost alături în momentele importante, inclusiv azi. Vreau să vă felicit pe voi, dragi colegi. Să nu uităm că în mâinile noastre se află cel mai important dar, viața. Să fim onești cu pacientul, cu colegii, dar mai ales cu noi înșine. Să nu fim indiferenți față de pacienții noștri, să-i respectăm, să-i înțelegem, să le arătăm bunătate și blândețe. Să ne iubim aproapele ca pe noi înșine!
Să nu uităm că toți suntem egali și că toți vom avea nevoie de ajutorul altcuiva în anumite momente și că singura diferență dintre noi și pacient este aceea că astăzi el este cel care ne cere ajutorul. Să nu uităm să fim oameni!
Felicitări, promoției 2017! Felicitări, nouă, cei mai tineri dintre asistenții medicali, dintre nutriționiști, kinetoterapeuți și profesori de sport. Să ne revedem cu bine la întâlnirea de 10 ani”, a afirmat Alexandra Ionela Bogdan.

„Nu există scurtături în a dobândi performanță”
Șeful de promoție al Facultății de Medicină Dentară Militară, Arsenie-Daniel Tătaru, a vorbit, în discursul său, despre provocările unui nou început și și-a invitat colegii să-și mențină mintea tânără și ageră printr-o pregătire continuă.

„Bucuria pe care o simțim reprezintă rodul muncii noastre, prin propriile acțiuni ne-am depășit limitele. Am fost împreună la bune și rele, am învățat unii de la alții, fiecare dintre noi rămâne important. Acceptăm faptul că nu există scurtături în a dobândi performanță. Vă invit să ne menținem mintea tânară și ageră printr-o pregătire continuă. Promitem să respectăm actul medical și să tratăm pacienții ca pe noi înșine. Onorăm profesorii, cadrele militare, părinții și prietenii, ați fost lângă noi, ne-ați oferit sprijin și siguranță, iar noi suntem aici grație vouă. Un început cu multe provocări ne așteaptă, ne concentrăm cu forțe proaspete spre etapele viitoare. Suntem încrezători că problemele pe care le vom întâlni le vom rezolva în echipă și colaborând cu toate specialitațile medicale și dentare. Vă dorim putere de muncă, sănătate și succes pe toate planurile. Doresc să închei prin următorul citat: „Niciodată nu înceta să înveți, pentru că viața nu încetează niciodată să-ți dea lecții”, s-a adresat celor prezenți Arsenie-Daniel Tătaru.

Vă redăm discursul șefei de promoție a Facultății de Medicină Dentară, Blanka Kesz.

Tisztelt tanáraink, kedves diáktársaim, tisztelt jelenlévők!
Megtisztelő számomra, hogy a 2017-es fogorvostanhallgató végzős évfolyam nevében szólhatok hozzátok.
A mai napon elérkeztünk hosszas, évekig tartó diákéletünk egy újabb végpontjához, állitólag ez az a pont ahonnan lassan tényleg felnőtekké kéne válnunk. Talán úgy tudjuk meghálálni a belénk vetett bizalmat, hogy nem állunk meg itt. Ezért arra biztatlak benneteket, hogy ne zárjuk le teljesen a diákságot és valahol bennünk mindig maradjon meg a küzdő, lelkes, álmokat szövő, vidám diák.
Az elkövetkezendőkben vár ránk a munka. Kivánom, hogy mindig élvezetünket leljük benne, ne szakmaként, hanem hivatásként gyakoroljuk az orvoslás-, fogorvoslás vagy gyógyszerészet általunk választott területét. Mindezt úgy, hogy közben a továbbfejlődés, a másfajta tanulás része legyen életünknek.
A nehéz napokon mindig gondoljunk arra, miért is indultunk el ezen az úton. Kérlek titeket, hogy mindig higyjetek magatokban, sose adjátok fel a céljaitokat, álmaitokat, mert képesek vagytok bármit megvalósitani. Bármennyire nehéznek tűnik néha egy helyzet, hiszem, hogy képesnek kell lennünk még egy aprocska lépést tenni előre, aztán még egyet és egyszercsak már nem is olyan nehéz.
Most hozzátok szólok, fogorvosis diáktársaim. Úgy gondolom egy nagyon szép szakmát választottunk. Kivánok nektek rengeteg egészségessé, széppé, ragyogóvá tett mosolyt, hisz mit kivánhatna többet az ember munkája végeztével, mint mosolygó arcokat, elégedett pácienseket. Törekedjünk a legjobbra és legyünk kellően felelősségteljesek, a fogorvoslás legyen számunkra egy hivatás, mert csak akkor tudjuk a lehető legjobban végezni munkánk.
Mindannyiunk nevében köszönetet szeretnék mondani tanárainknak, akik megprobáltak minél több tudást átadni nekünk. Továbbá hálával tartozunk a szülöknek, nagyszülöknek, testvéreknek, férjeknek, feleségeknek, barátoknak, barátnőknek, mindazoknak akik megadták a lehetőséget, segitettek, támogattak minket abban, hogy idáig sikeresen eljuthassunk. Köszönjük.
Továbbá hálával tartozunk évfolyamtársainknak is a sok felejthetetlen egyetimsta emlékért, a barátságokért, a segitségekért és persze még hosszasan lehetne sorolni mennyi mindenért. Kivánom, hogy az itt megkötött barátságok életre szólóak legyenek, ha messze is kerülünk egymástól, akkor is tartsunk ki egymás melett. Kivánok nektek egy sikeres jövőt és vágyaitok teljesülését. Bár félelmek tölthetnek el minket a jövőnkkel kapcsolatban, bátorsággal nézzünk elébe és a lehető legjobbat lássuk benne.
Köszönöm!

„Vom lupta pentru a păstra imaginea farmacistului responsabil”
Șefa de promoție a Facultății de Farmacie, Ioana Marin, și-a exprimat, în numele colegilor săi, recunoștința față de cadrele didactice și a transmis că halatul de farmacist va fi purtat cu simțul răspunderii.

„Vă mulțumim că ne sunteți alături la finalul celor 5 ani de studiu, pentru faptul că ne susțineți și vă bucurați alături de noi de reușita noastră.
Au trecut 5 ani, 5 ani în care ne-am schimbat, ne-am maturizat și am depășit obstacolele ce au stat în calea visului pe care astăzi l-am împlinit, acela de a deveni farmaciști. Experiența anilor de studiu a fost unică atât prin multitudinea de informații, cât și prin implicarea cadrelor didactice, cărora le ramânem profund recunoscători. Răbdarea și efortul ne aduc astăzi în fața dumneavoastră în ipostaza de proaspeți absolvenți ai Facultății de Farmacie.
Cei 5 ani s-au concretizat în pregătirea noastră ca profesionști. Vom purta halatul de farmacist cu simțul răspunderii, vom onora profesia prin cunoștințe și vom lupta pentru a păstra imaginea farmacistului responsabil. Valoarea noastră se va măsura prin implicare, de aceea trebuie să participăm activ în actul vindecării, să dăm dovadă de profesionalism și să cinstim această profesie nobilă.
Putem marca ziua de astăzi ca sfârșitul unei etape din viața noastră, dar totodată ca un nou început plin de speranțe.
Doresc și cred că prieteniile ce s-au legat se vor păstra la fel de vii precum în prezent, iar întâlnirea de 10 ani ne va găsi la fel de entuziaști și zâmbitori.
În final, vreau să le mulțumesc în numele colegilor mei, părinților și familior noastre pentru tot sprijinul și sacrificiile fără de care nu am fi reușit să ajungem aici și nu în ultimul rând cadrelor didactice, cărora le purtăm un deosebit respect”, a punctat Ioana Marin.