Medicină online, acasă. Gândurile unei studente la finalul primei săptămâni de cursuri

Anda Dilara Nicole Mețac, studentă în anul doi la Facultatea de Medicină din cadrul Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș, vorbește, într-un articol publicat pe BlogdeMedicinisti.ro, despre cum percepe activitățile didactice online, care este legătura studenților cu cadrele didactice și cum a decurs prima săptămână de cursuri online la UMFST.

Redăm, în rândurile de mai jos, gândurile studentei:

Pentru că mi s-a spus că am un stil de scris cu o ușoară doză de puerilitate, încep acest articol citându-l pe Creangă: „Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la…” și continui povestindu-vă cum a decurs pentru mine prima zi de cursuri online din anul al doilea de medicină generală din cadrul facultății de medicină din Târgu Mureș. Modulul nostru a început cu cel puțin 2 materii principale: genetică și histologie.

Probabil dacă cineva îmi spunea acum 3 luni că și-a început ziua trezindu-se la 7, făcându-și o cafea și apoi punându-se înapoi în pat ca să participe la cursuri, aș fi râs spunând că este o glumă bună. Însă realitatea acestor zile a fost exact aceasta.

Lângă mine a venit mama care se uita cum îmi montam laptopul să „intru” la curs, probabil ocazie unică să simtă măcar o fărâmă din viața mea ca studentă, să asiste la vreun curs sau să înțeleagă anturajul în care mă dezvolt.

Așa că v-ați putea întreba, totuși, acasă și, mai ales, online se pot face cursuri calitative? Poate fi chiar și medicina învățată prin această metodă care la o primă vedere pare superficială dacă nu gândim outside-the-box?

Am să încep prin a reaminti generația din care facem parte. Suntem generația anului 2020, majoritatea dintre noi, studenții de azi, născându-ne când tehnologia era deja suficient de avansată să prindem cel puțin o parte dintre noi jocuri video, calculatoare, telefoane de genul smartphones, până și console. Practic, am învățat încă de la o vârstă fragedă să utilizăm tehnologia și inteligența artificială și chiar să avem acces la internet: o sursă de informație infinită la orice oră. Această metodă de predare nu e nouă, universități mari și de prestigiu apelează în ultima perioadă la ea pentru cât mai multe clase online (Harvard, Yale etc).

Universitatea mea își dorește sa fie cât mai modernă. Avem multe activități si facilități în campus unice (emisiuni tv, bike-fest, mascotă, piscină și nu voi continua să le enumăr deoarece ar însemna să cânt imnul nostru).

Nu pot să spun că este cea mai bună metodă, deoarece nu consider că sunt în măsură să apreciez acest fapt, însă pot să prezint perspectiva mea și  să spun că vom avea cu siguranță cu toții de câștigat din această experiență, vom avea de învățat cum să ne întoarcem la „normalitate” și să dăm un update deoarece intuiția îmi spune că, de fapt, calitatea procesului de învățământ a crescut și e o perioadă benefică pentru ca facilitățile moderne de la noi sa fie puse în valoare.

Am început să mă întreb: care sunt exact problemele care pot face procesul obișnuit de predare să nu aibă loc la potențialul maxim?

Și am să enumăr câteva lucruri care îl pot influența: oboseala studentului, pierderea capacității de a-și pastra atenția pe o perioada mai îndelungată, pierderea informațiilor esențiale când se pune o întrebare datorită procesului de comunicare a mediului (un coleg pune o întrebare din primul rand aproape pe silent și restul sălii încearcă un „telefonul fară fir” legat de întrebarea acestuia). Sau poate ți-ai uitat cartea acasă, nu primești powerpoint-ul profesorului.

De adăugat: lipsa de interacțiune și feedback (de câte ori nu ne pun profesorii întrebări și nu răspundem din timiditate? De cate ori la finalul orei un profesor ne poate întreba la firul ierbii: „Ați înțeles? E okay? E bună metoda aceasta? Ați asimilat informația?”). Uneori, pierderea de informație are loc deoarece nu prinzi ocazia să întrebi (a expirat timpul/iți e rușine să nu fii judecat de atmosfera de competiție toxică care se creează uneori în jur), alături de absenteism, încercarea de a viziona un slide din ultima bancă deoarece acolo ai prins loc ș.a.m.d.

Ei bine, pentru toate acestea, sistemul online a venit cu o soluție. La doar un click distanță, ai acces la o platformă în care toate materialele sunt la dispoziția ta. Mai ales când aplicată regula „celor 10.000 de ore” care spune că poți deveni un expert într-un domeniu dacă aloci acest timp acestuia, profesorii noștri cu siguranță au depășit aceasta perioadă, ceea ce înseamnă că având acces la materialele lor, ne va fi mult mai ușor să ne ghidăm prin sinteza materiei și să gândim ca un expert. Te afli în confortul personal și accentul se pune pe procesul educative și nu pe aparențe. Fiecare întrebare rămâne scrisă și poate fi reaccesată.

Profesorii sunt foarte drăguți cu noi și deschiși. Avem parte de câteva persoane minunate care chiar au spus: „acum învățam și noi deodată cu voi” și parcă auzind cuvintele acestea respectul crește și zidurile din relația student-profesor dispar. Paradoxal, se creează o relație mult mai strânsă (poate data și de dor, deoarece ne lipsește totul), însă un student mult mai timid rareori va merge să comunice direct cu profesorul. În multe dimineți, am văzut colegi care poate în viața reală nu au avut curajul să interacționeze în timpul cursurilor, dar acum au fost activi, fară frica că vei fi judecat uneori de colegii care poate nu au chef să mai stea 5 minute în plus pentru întrebarea care te interesează „doar pe tine”.

Anxietatea dinaintea notei de la examen dispare: nota poate fi accesată în cel mai scurt timp de până acum. Prezența la cursuri e aproape în procent de 100%, fiecare pornim cu șanse egale.

Sincer, am fost surprinsă mai mult decât plăcut să descopăr medicina încă o dată și prin metode de predare noi și moderne, alături de cadre didactice dornice să muncim pentru visul nostru în orice situații, cu materiale moderne și activitatea noastră directă. Personal, cel puțin la histologie, cred că niciodată nu am văzut detaliile mai bine decât prin această metodă (dar aici cred că sunt de vină dioptriile mele), iar în pauzele dintre curs și lp am reușit să cânt la pian, să mă gândesc la acest articol și să fac și sport de cele mai multe ori în mai puțin de 2 ore.

Închei prin a spune că dacă și medicina poate fi făcută calitativ, la distanță, nimic nu te poate opri să nu stai în casă. Stai acasă, meditează, învață un hobby nou pentru ca în curând să ne putem revedea cu drag și spor!