Cunoaşterea zonei psy
Am avut prilejul de a discuta cu Dr. Cosmin Popa, cel care a organizat Cercul de Psihologie şi Psihoterapie în cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie şi care ne-a împărtăşit scopul şi viziunea sa asupra psihoterapiei. Întrebat care este scopul şi ce anume l-a determinat să iniţieze acest proiect, răspunsul a fost promt şi clar: „Vrem să promovăm psihologia variată ştiinţific; psihologia are foarte multe studii care arată că într-adevăr există anumite tehnici şi metode care pot ajuta foarte mult pacienţii aflaţi în dificultate. În afară de asta, tehnicile de comunicare care fac parte din psihoterapia cognitiv-comportamentală ajută studenţii să poată comunica mai uşor cu viitorii pacienţi, indiferent de specialitate. De asemenea, trebuie să fim tot timpul conectaţi la tot ce apare nou: studii, comunicări ş.a.m.d.”
Nu în mod întâmplător, cele două conferinţe au fost susţinute de cadre didactice diferite, persoane care au o anumită influenţă asupra acestui domeniu. Fiecare a avut rolul de a transmite un anumit mesaj: „ Primul, Dr. Lucian Ile, după părerea mea este unul din cei mai buni psihologi din ţară, un bun practician şi un bun cercetător. El a intrat cu o temă de psihopatologie, introductivă, care acoperă şi celelalte prelegeri care vor urma. Dr. Virgil Ciomoş, a venit pentru că am considerat că şi partea filozofică este importantă, respectiv abordarea omului ca şi dinamică, nu ca un obiect.[…]. Există această critică că în psihologia şi medicina din ziua de astăzi, din cauza lipsei de timp şi resurse, omul este văzut doar ca o persoană care trebuie tratată. Şi nu în ultimul rând, Dr. Mugur Ciumăgeanu care este un foarte bun comunicator.” Cel din urmă ne va vorbi despre istoria psihoterapiei în România deoarece „ este bine să vedem de unde am plecat şi unde am ajuns, respectiv care este stadiul actual al cunoaşterii în psihoterapie.”
Datorită complexităţii acestei ramuri a medicinei, Dr. Cosmin Popa a continuat prin evidenţierea importanţei acesteia, afirmând că: „Sunt foarte multe studii care arată că psihoterapia cognitiv- comportamentală are efecte similare asupra creierului cu cea a medicaţiei antidepresive. De ce să îi dăm pacientului o doză mare de medicamente dacă putem combina psihoterapia cognitiv- comportamentală cu o doză uşoară de medicaţie?! E important să ştim că există două modele de tratament: cel american şi cel european. Primul asociază automat psihoterapia cu un tratament anxiolitic/ antidepresiv uşor, spre deosebire de cel european care abordează psihoterapia şi asociază un tratament medicamentos doar în cazul în care terapia eşuează.”
Fiind prezent la fiecare conferinţă, una din întrebările adresate a fost legată de reuşita transmiterii mesajului propus de cele două cadre didactice, la care răspunsul a fost următorul: „ Da, în mare da. Desigur există diferenţe conceptuale. Eventual ar trebui lucrat la un limbaj de interfaţă, respectiv adaptarea limbajului psihologic la public. Astfel toată lumea să înţeleagă de fapt despre ce este vorba, deoarece uneori termenii tehnici nu sunt înţeleşi.”
În încheiere, acesta a punctat statusul psihoterapiei în ţara noastră, afirmând că „ În momentul de faţă psihoterapia se foloseşte, pentru că o problemă psihologică trebuie tratată psihologic. Până la urmă verbalizarea are rol de alinare a suferinţei. Terapia cognitiv- comportamentală este ca un fel de <coaching> în care învăţăm pacientul să îşi controleze gândurile, să îşi înfrunte fricile şi să îi fie bine. „
De asemenea, medicul psiholog şi psihoterapeut va dori să ştie care a fost părerea studenţilor legată de aceste prelegeri, astfel va cere un feedback din partea acestora pe facebook sau prin completarea unui chestionar.
În data de 17 aprilie 2015, în sala I din Universitatea de Medicină şi Farmacie va avea loc cea de-a 3-a conferinţă intitulată „ Istoria Psihoterapiei în România”. Vă aşteptăm într-un număr cât mai mare!
Istvanfi Noemi – voluntar blog.lstgm.ro