Made in UMF. Muzica renaște la UMF Tîrgu Mureș

Sala festivă a Universității de Medicină și Farmacie din Tîrgu Mureș a găzduit, în primăvara anului 2017, un eveniment special, un recital de vioară și pian, susținut de către dr. Szőcs Mihály, cadru universitar și medic primar ORL, membru în orchestra de cameră a medicilor din Tîrgu Mureș și membru în orchestra medicilor din București, și László Cristina, profesor de pian.

Peste 200 de studenți și cadre didactice au luat parte la serata muzicală, delectându-se pe acorduri de muzică clasică. Totodată, au ascultat frumoasa și emoționanta poveste a orchestrei de cameră a medicilor din Tîrgu Mureș.

Dr. Szőcs Mihály a fost absolvent al Liceului de Muzică din Tîrgu Mureș, clasa de vioară, după care a urmat cursurile Facultății de Medicină din Tîrgu Mureș. Ca student, ca medic rezident și tânăr specialist a fost membru și solist al orchestrei de cameră a medicilor din Tîrgu Mureș, dar și membru și solist al orchestrei medicilor din București.

A susținut recitaluri și concerte în toată țara, a făcut înregistrări la radio și pentru televiziune. Pasiunea lui pentru muzica clasică și vioară, instrumentul pe care îl îndrăgește atât de mult, nu l-a părăsit de-a lungul timpului. Dr. Szőcs Mihály a revenit, astfel, după zeci de ani de absență, pe scena sălii festive a UMF Tîrgu Mureș, pentru a cânta și pentru a încânta comunitatea academică.

Începuturile orchestrei de cameră a medicilor din Tîrgu Mureș
Dr. Szőcs Mihály s-a arătat emoționat deoarece nu a mai cântat în fața publicului de 30 de ani, iar revenirea pe scena sălii festive a UMF Tîrgu Mureș i-a trezit o mulțime de amintiri referitoare la perioada în care cânta în orchestra de cameră a medicilor din Tîrgu Mureș. Medicul le-a povestit celor prezenți începuturile orchestrei și cum studenții mediciniști entuziaști au făcut rost de pianul ce se află și acum în sala festivă a Universității.

„A fost în urmă cu 40 de ani, în perioada 1976-1983, când această orchestră și-a trăit perioada de glorie. Ea exista aproximativ de la începuturile anilor 1950, dar a avut o activitate cu discontinuități. În 1976, mai mulți studenți la medicină entuziaști și iubitori de muzică s-au alăturat orchestrei. O parte dintre ei terminaseră liceul de muzică. Am realizat imediat necesitatea achiziționării unui pian, dacă voiam să diversificăm viața muzicală a Universității. Împreună cu un coleg de-al meu, pianist, am căutat disperați în oraș un pian și l-am găsit până la urmă la Institutul Pedagogic (astăzi Universitatea „Petru Maior” din Tîrgu Mureș), unde stătea nefolosit. Conducerea Institutului, văzând entuziasmul nostru, ni l-a oferit cadou. Cu forțe proprii l-am adus aici, pe această scenă, unde se află și acum. A început perioada recitalurilor de vioară și pian. Orchestra s-a reorganizat, la pupitrul de dirijor al orchestrei a venit un om deosebit, un suflet nobil, un medic desăvârșit, care a reușit să ne unească și prin perseverență și dăruire să ne facă să ne depășim limitele chiar și în clipele cele mai grele prin care treceam pe atunci. Repetițiile orchestrei la care erau invitați să participe profesioniști de la Filarmonica târgumureșană, ornamentate cu mici ritualuri plăcute, erau foarte colorate, căci, pe lângă muzică, dezbăteam împreună cele mai arzătoare probleme ale existenței noastre”, a povestit medicul.

Ani de glorie
Pentru orchestră au urmat ani de glorie, festivaluri în țară, concerte la Ateneul Român, multe premii câștigate și săli pline la concerte, dr. Szőcs Mihály subliniind că „cea mai mare realizare a orchestrei” a constat în faptul că pe vremea aceea, când exista un singur canal de televiziune și un program zilnic de doar două ore, ca semn de aprerciere, pe genericul de deschidere a programului apăreau de fiecare dată imagini filmate dintr-un concert susținut de orchestra noastră”.
Anul 1983 a fost anul în care orchestra a încetat să mai existe. Studenții au absolvit facultatea, unii au rămas în țară să profeseze, în timp ce alții au ales calea străinătății.
„Mi-aș dori din suflet un nou început”
Dr. Szőcs Mihály și-a amintit cu nostalgie și bucurie de vremurile de glorie ale orchestrei de cameră a medicilor din Tîrgu Mureș. A transmis că își dorește ca acele vremuri să revină, iar medicii iubitori de muzică să se strângă din nou în jurul pianului din sala festivă și să se bucure de minunata lume a muzicii, alături de întreaga comunitate academică din Tîrgu Mureș.

A zene újjászületése a MOGYE-n

A Marosvásárhelyi Orvosi és Gyógyszerészeti Egyetem Díszterme egy különleges eseménynek adott otthont 2017 tavaszán. Dr. Szőcs Mihály egyetemi oktató és főorvos, a marosvásárhelyi és bukaresti orvosi kamarazenekar tagja, hegedű és zongoraestjére került sor László Cristina zongoratanár kíséretében.

A klasszikus zenedarabokat megszólaltató előadóesten több mint 200 hallgató és oktató vett részt. A zenei élmény mellett a nézők meghallgathatták a marosvásárhelyi orvosi kamarazenekar megindító történetét is.

Dr. Szőcs Mihály a marosvásárhelyi Zeneiskola hegedű szakán végzett, majd a MOGYE Orvosi Karára nyert felvételt. Hallgatóként, rezidens orvosként és fiatal szakorvosként a marosvásárhelyi orvosi kamarazenekar tagja és szólistája volt. Emellett a bukaresti orvosi kamarazenekar tagjaként és szólistájaként is működött.

Előadásokat és koncerteket tartott az egész országban, és rádió- valamint tévéfelvételeket készített. A klasszikus zene és a hegedű iránti szenvedélye mindig fennmaradt az idők során. Több évtizedes szünet után Dr. Szőcs Mihály visszatért a MOGYE Dísztermének színpadára elragadtatott hallgatósága legnagyobb örömére.

A marosvásárhelyi orvosi kamarazenekar kezdetei
Dr. Szőcs Mihály elérzékenyülten vallotta be, hogy már 30 éve annak, hogy közönség előtt játszott, és a MOGYE Dísztermének színpadára való visszatérés számos emléket ébresztett a régmúlt időkről, amikor a zenekarban játszott. Elmesélte a hallgatóságnak a zenekar kezdeteit, és felidézte azt is, hogy a lelkes orvostanhallgatók miként szerezték a mai napig a Díszteremben álló zongorát.

„A zenekar 40 évvel ezelőtt, 1976-1983 között élte fénykorát. Valamikor az 1950-s évek elején alakult, de sajnos megszakításokkal működött. Aztán 1976-ban több szenvedélyes zeneszerető hallgató is csatlakozott a zenekarhoz, akik egy része a zeneiskolában végzett. Azonnal rájöttünk, hogy az egyetem zenei életének bővítése érdekében szükségünk lesz egy zongorára. Zongorista kollégámmal kétségbeesetten kerestünk zongorát a városban, és végül a Pedagógiai Intézetben (ma Petru Maior Egyetem) találtuk meg, ahol használaton kívül volt. Lelkesedésünk láttán az Intézet vezetősége nekünk ajándékozta a zongorát. Saját erőnkből hoztuk ide a színpadra, ahol még ma is található. Elkezdődött a hegedű- és zongoraestek időszaka. A zenekar újjászerveződött és a karmesteri pulpitust egy különleges, nemes lelkű, kitűnő orvos vette át, akinek sikerült egyesítenie minket, és kitartással és odaadással átsegített az akkoriban egyre gyakoribbá váló nehéz időszakokon. A zenekar próbáira meghívtuk a Marosvásárhelyi Filharmónia tagjait is, akikkel a gyakorlás mellett számos kérdéskör megvitatására is időt tudtunk szakítani.”

A legszebb évek
A zenekar számára a legszebb évek következtek, országszerte fesztiválokon vett részt, koncerteket adott az Atheneumban, számos díjat nyert és teltházas hangversenyeket adott. Dr. Szőcs Mihály szerint a zenekar legkiemelkedőbb teljesítménye az volt, hogy az akkoriban mindössze naponta két órát sugárzó egyetlen televízióadó műsorának kezdőképei mindig a zenekar egyik hangversenyéről felvett bevágásból álltak, mintegy elismerésképpen.
A zenekar 1983-ban megszűnt. A hallgatók elvégezték az egyetemet, és miközben egyesek az országban folytatták tevékenységüket, sokan külföldre vándoroltak.

Új kezdet
Dr. Szőcs Mihály nosztalgikus örömmel idézte fel a marosvásárhelyi orvosi kamarazenekar fénykorát. Elmondta, hogy nagy örömére szolgálna, ha fel lehetne eleveníteni azt a korszakot, és a zenerajongó orvosok és gyógyszerészek ismét a díszteremben levő zongora köré gyűlhetnének és a marosvásárhelyi közönséggel együtt örömüket lelhetnék a zene bámulatos világában.