Precizări referitoare la examenul scris

În urma poziției exprimate în cursul dimineții printr-un e-mail transmis de pe adresa cadre.didactice.maghiare@gmail.com, consider oportun să fac câteva precizări. Fără a intenționa să transform această platformă într-un for de polemică, în calitatea pe care o dețin, este de datoria mea să diseminez informații corecte și complete.

Unul din obiectivele majore ale reformei curriculare îl constituie evaluarea corectă a studenților, care presupune standardizare. Această abordare a examinării, recomandată de evaluatorii internaționali, și de altfel adoptată de universitățile cu ranking academic înalt, a fost inițiată la nivelul Universității în 2016 și ulterior asumată în luna aprilie 2018 de către Senat, generând un alt cadru legal al evaluării. Este de la sine înțeles că standardizarea este singura în măsură să asigure clasificarea corectă a studenților și respectarea curriculei fiecărei discipline în parte.

Inducerea ideii că aplicarea unui mod de lucru în măsură să asigure îndeplinirea acestui obiectiv constituie o dovadă de neîncredere în cadrele didactice maghiare reprezintă o manipulare. În mod concret, este evident că mult discutata „traducere” în limba maghiară a subiectelor de examen este o dovadă de încredere, nicidecum de neîncredere, ea presupunând accesul de către cadrele maghiare la întregul set de întrebări, deci este derizorie inocularea acestei idei. Fără îndoială că linia română ar putea invoca, la rândul ei, lipsa de încredere sau chiar mai mult, lipsa de acces la întrebările formulate de colegii de la linia maghiară, dar onest este să nu creăm false teme de discuție.

Problematica „libertății academice” se supune aceluiași raționament și ar fi redundant să reiau argumentarea similarității în care se situează cadrele tuturor liniilor de predare. Dezideratul excelenței în activitatea de predare este transmiterea către studenți a informațiilor și experienței în forma și conținutul considerate optime de către fiecare în parte. Etimologia cuvântului „student” se referă la „a studia”, iar ideea că un test teoretic standardizat ar împiedica transmiterea și asimilarea unor cunoștințe transmise la curs este hilară. Este util să invoc aici și existența examenului practic și a evaluării formative din cursul semestrului, a căror pondere a fost neimpusă și respectiv decisă doar la nivel de disciplină, ambele constituind instrumente complementare de evaluare, la libera alegere a cadrelor didactice.

Mă întreb, retoric, de ce nu se invocă „îngrădirile” a căror victimă este corpul didactic al liniei engleze, nici măcar de către colegii maghiari care predau și la linia engleză? Amintesc că examenele de admitere și licență se fac respectând aceleași principii de standardizare, încă necontestate la acest nivel și în egală măsură necontestabile.

Responsbilitatea vis-a-vis de studenți este una instituțională, deasupra intereselor de grup și cu atât mai mult a vanităților personale. Trist, în toată această zbatere, care a devenit mai importantă decât dezbaterea, nu s-a invocat în niciun fel interesul studentului. Este din motivul că nu asta anima, sau se recunoaște că de fapt, un mod academic de abordare nu face decât să le confere tuturor drepturi, obligații și valori identice?

Îndemn toți actorii implicați în această dispută romano-maghiară, care este una forțat și fals creată, la introspecție și responsabilitate, astfel încât să nu fie amprentată sub nicio formă senzația de securitate academică a studenților.

Rector
Prof. Dr. Leonard Azamfirei