Medicina văzută ca o istorie a premiilor Nobel

Conferința  „Medicina văzută ca o istorie a premiilor Nobel”  a avut loc marți, începând cu orele 18:00, la Casa de Cultură ”Mihai Eminescu”, fiind organizată  de Liga Studenților,  în colaborare cu domnul Conf. Dr. Camil Vari, evenimentul fiind înscris în programul Zilelor UMF.

Conferința a fost prezentată dintr-o perspectivă istorico-medicală, având la bază trecerea în revistă a unor descoperiri  de impact global, ale căror rezultate s-au constituit în piloni de formare și dezvoltare ale diferitelor  domenii  medicale de diagnostic și terapie.

Împletind firul științific al modul de descoperire cu povestea din spatele acesteia, domnul Conf. Dr. Camil Vari, a reușit să împărtașească auditoriului momente fie de cumpănă, fie de succes premiat din viețile personalităților prezentate.

Primul premiu Nobel pentru Medicină și Fiziologie a fost acordat în anul 1901 lui Emil Adolf von Behring pentru descoperirea  toxinei antidifterice, pe care comisia de decernare a evaluat-o ca fiind „o armă împotriva bolii și a morții”.

Două decenii mai târziu, în anul 1923, Frederick G. Banting și John Macleod erau onorați cu premiul Nobel  pentru descoperirea insulinei. O controversă adusă în atenția publicului a fost aceea a recunoașterii meritelor lui Nicolae Paulescu în această descoperire întrucât, deși omul de știință Paulescu reușise să izoleze hormonul antidiabetic încă din 1922, activitatea sa antisemită a avut repercursiuni, aceastea reușind să distragă atenția de la activitatea lui științifică spre cea politică.

În 1952, rusul Selman A. Waksman este premiat pentru descoperirea streptomicinei, evaluată ca primul antibiotic împotriva tuberculozei. Impactul tuberculozei descoperită încă din 1882 de către R. Koch plana nu doar asupra domeniului medical, ci asupra întregii societăți. Spre exemplu, în literatură, romancierul Alexandre Dumas publica „Dama cu camelii”, povestea unei curtezane bolnavă de tuberculoză.

Zece ani mai târziu, în 1953, cercetările celor 3, Francis H. Crick, James D. Watson și Maurice H. Wilkins, erau premiate pentru descoperirile privind structura moleculară a acizilor nucleici, aceștia având o contribuție esențială în domeniu medical.

De impact major a fost și descoperirea propranololului  de către britanicul James W. Black, ale cărui merite au fost premiate în anul 1988 și care au fost revolutionare.

Camelia Coviltir, voluntar blog.umftgm.ro